Copiii care nu se dezvoltă corespunzător ca urmare a alimentației extrem de pretențioase sau cei care au fost diagnosticați cu tulburare de procesare senzorială, pot beneficia de terapia alimentară.

Ce este terapia prin mâncare

Terapia prin mâncare este procesul prin care un terapeut consiliază un copil cu scopul de a-l determina să încerce singur alimente, fără a fi forțat în vreun fel de către părinți.

Terapia alimentară, similară cu ceea ce realizează terapia ocupațională sau kinetoterapia, ajută copiii cu dificultăți de hrănire din cauza problemelor de integrare senzorială, autism, probleme de comportament și alte nevoi nerezolvate sau nediagnosticate.

Mai mult decât atât, abordarea timpurie a problemelor de hrănire ale copilului dumneavoastră nu aduce decât beneficii viitoarelor asocieri alimentare, comportamente și creștere fizică a copilului dumneavoastră.

Dacă interveniți din timp, puteți preveni sau elimina:

  • preocupările privind creșterea
  • dificultățile de înghițire
  • obiceiurile alimentare proaste
  • comportamente negative la ora mesei

Cine are nevoie de terapie alimentară

Copiii care au nevoie sau ar putea beneficia de terapie alimentară au de obicei una sau mai multe dintre următoarele întârzieri în dezvoltare și/sau hrănire:

  • Autism
  • Tulburare de procesare senzorială
  • Refuzul alimentelor
  • Aport limitat de alimente
  • Întârzieri de dezvoltare din cauza hrănirii
  • Sensibilitati la texturile alimentare
  • Disfagie
  • Fobii de înghițire
  • Întârzieri motorii orale
  • Dificultăți la masă și crize de furie

Determinarea necesității terapiei alimentare

Nevoile de terapie alimentară sunt de obicei determinate în momentul în care copilul a fost diagnosticat cu tulburare de procesare senzorială.

În cazul în care cel mic are dificultăți privind textura, gustul, mirosul sau temperatura - în orice combinație - problemele de hrănire pot deveni evidente sau se pot agrava pe măsură ce crește și/sau este expus la alimente noi.

Dificultățile de hrănire sunt adesea primul semn că un copil are tulburări de procesare senzorială, deoarece procesul de alimentație necesită utilizarea mai multor simțuri ce lucrează împreună.

Este posibil să observați că nutriția și obiceiurile de hrănire ale copilului dumneavoastră sunt un motiv de îngrijorare la o vârstă foarte fragedă. Acest lucru ar putea determina necesitatea unei evaluări suplimentare în terapia de vorbire și limbaj și/sau terapia ocupațională pentru integrarea senzorială.

Prezentarea din timp la terapie este ideală, așa că, dacă aveți îngrijorări, discutați cu medicul copilului dumneavoastră sau obțineți o a doua opinie dacă simțiți că preocupările dumneavoastră nu sunt înțelese întocmai.

De asemenea, puteți afla prin procesul de terapie a vorbirii și limbajului și/sau terapiei ocupaționale că micuțul dumneavoastră are nevoie de sprijin suplimentar sub formă de terapie alimentară.

Pentru a determina dacă are nevoie de terapie alimentară, medicul sau terapeutul copilului dumneavoastră ar putea sugera următoarele:

  • Evaluarea ulterioară prin terapie sau altfel
  • Studierea modului de înghițire
  • Observarea modului de alimenție
  • Întocmirea unei liste de alimente pe care copilul dumneavoastră le va mânca și nu le va mânca – inclusiv modul în care copilul dumneavoastră reacționează la privirea anumitor alimente
  • Evaluarea și părerilele unor alți terapeuți care lucrează cu copilul dumneavoastră

Terapia alimentară în terapia ocupațională

Cea mai mare parte a terapiei alimentare are loc în timpul terapiei ocupaționale, ca parte a procesului de terapie pentru tulburarea de procesare senzorială. Se poate face într-un centru, într-un cabinet al unui nutritionist, într-un spital sau chiar într-un cabinet medical.

Prin terapie ocupațională, terapeutul copilului dumneavoastră va putea determina simțurile declanșatoare și va aduna mai multe informații întrebându-vă despre ceea ce îi place, dar și despre antipatiile copilului dumneavoastră în ceea ce privește mâncarea de acasă.

Medicul vă poate cere apoi să aduceți unul sau două lucruri pe care copilul dumneavoastră le va mânca și unul sau două lucruri pe care copilul dumneavoastră nu le va mânca la fiecare ședință de terapie.De acolo, specialistul va lucra prin pași specifici cu copilul, cu scopul de a-l determina să încerce alimentele în propriile condiții și fără forță.

Unii dintre pașii din terapia alimentară includ:

  • Privitul mâncării
  • Mirosul mâncării
  • Atingerea alimentelor
  •  Gustatul mâncării
  • Linsul unor alimente
  • Mâncatul alimentelor

Să nu fiți suprins dacă terapeutul încurajează copilul să scuipe mâncarea sau îi va permite celui mic să se spele pe mâini de mai multe ori în timpul terapiei alimentare.