Veganismul, unul dintre cele mai lăudate stiluri de viață, a început să ridice probleme importante. Dacă până acum se spunea că este cea mai sănătoasă opțiune atât pentru alimentație, cât și pentru mediu, se pare că în cea de-a doua privință lucrurile nu sunt tocmai atât de roz cum se credea.

La fel ca orice lucru, veganismul are avantaje și dezavantaje. Dincolo de meritele pe care le are asupra organismului și stării de sănătate, sunt cunoscute avantajele pe care le are și asupra ecosistemului. Milioane de animale care ar urma să fie sacrificate sunt, astfel, salvate, pentru că mulți care aleg acest stil de viață o fac din considerente etice.

Dincolo de avantajele evidente, veganismul începe să ridice din ce în ce mai multe întrebări cu privire la practicile ce țin de agricultură, economie și cultură și cât de sustenabile sunt ele.

Studiile conduse de Carnegie Mellon University au comparat 10 stiluri de viață și au ajuns la concluzia că este nevoie de mai puțin pământ (teren) pentru a susține o dietă care include și produse de origine animală (carne, lapte, ouă), decât una bazată 100% pe alimente de origine vegetală.

Potrivit The Guardian, acest lucru se explică prin faptul că o dietă bazată și pe produse animale folosește în mod mai eficient resursele naturale, agricultura și pământul.

Pe de altă parte, Națiunile Unite atrag atenția că resursele Pământului sunt din ce în ce mai limitate, iar industria cărnii le exploatează și mai mult. Rezervele de apă sunt în scădere, calitatea aerului și a solului se degradează pe zi ce trece, iar poluarea este în creștere de la an la an. Acest lucru are consecințe directe asupra fermelor de animale, pentru că este nevoie de numeroase resurse de mediu pentru a fi susținute.

Nici în ceea ce privește culturile agricole lucrurile nu sunt mai roz, așa că ideea potrivit căreia dacă practici un stil de viață vegan salvezi planeta este un mare mit. Orice plantă are nevoie de anumite condiții de mediu pentru a se dezvolta și, cu cât cererea este mai mare, cu atât presiunea este mai mare.

De exemplu, în Mexic, țara care produce 30% din cantitatea de avocado consumată la nivel mondial, acest fruct a ajuns să fie un lux. Se cultivă aproape numai pentru export, iar prețul lui în țara de origine, pentru mexicani, este mult mai mare decât prețul cu care ajunge pe piețele din străinătate.

Unde mai pui că țările din America Centrală trebuie să defrișeze suprafețe mari de pădure, pentru a cultiva avocado și a ține pasul cu cererea mare de pe piață. Același lucru se întâmplă în regiunea Amazonului, cu plantele de soia.

Aceeași Carnegie Mellon University a scos la iveală faptul că salata verde cultivată produce de trei ori mai multă poluare decât procesul de obținere a bacon-ului, cu tot ce implică el.

Paul Fischbeck, co-autor al studiului, a declarat că: ”Multe legume comune au nevoie de mai multe resurse raportat la numărul de calorii decât ați crede. Vânăta, țelina sau castravetele sunt mai rele decât porcul sau puiul”.

Concluzia studiului este că cea mai potrivită opțiune este să se păstreze o cale de mijloc, fără să se ajungă la extreme. Ideea ca toată populația să devină vegană nu numai că este o utopie, dar ar fi și foarte greu de susținut, cu resursele actuale ale planetei. Este vorba despre terenuri agricole, apă și obiceiuri de consum încetățenite printre oameni de câteva mii de ani.

În schimb, dacă fiecare ar încerca să folosească cât mai eficient resursele pe care le are la dispoziție, pe termen lung, pagubele produse planetei s-ar diminua și nu am mai ajunge să vorbim despre stiluri de viață la extreme și schimbări radicale.