Dacă ai crezut că ienibaharul este un amestec prefabricat de mirodenii, nu ești singura/ singurul, în contextul în care, în limba engleză, acesta se numește „allspice”, ce s-ar traduce cuvânt cu cuvânt prin „toate condimentele”.
În realitate, ienibaharul, cunoscut și sub numele de „piper jamaican”, „pimienta” sau „newspice”, este un singur condiment cu un profil de aromă unic, descris ca având aroma unui amestec de până la patru condimente diferite - de unde îi provine și numele în limba engleză.
Întrucât ienibaharul este un condiment, este de obicei consumat în cantități mici. Cu toate acestea, ienibaharul a fost folosit, de asemenea, în medicina populară datorită potențialelor sale beneficii pentru sănătate.
Acest articol explică tot ce trebuie să știi despre ienibahar, inclusiv beneficiile sale pentru sănătate, potențialele dezavantaje și rețete de zi cu zi ce te vor ajuta să îl adaugi în regimul tău alimentar.
Ce este ienibaharul
Ienibaharul este obținut din boabele uscate, necoapte, de Pimenta dioica, o plantă ce aparține familiei Myrtaceae. Este originar din Jamaica, din pădurile tropicale din America de Sud și Centrală și din sudul Mexicului, dar este cultivat în scopuri comerciale și în Honduras, Cuba și Trinidad.
Cu toate acestea, numele de „allspice" provine de la britanici, care spuneau că aroma sa seamănă cu cea a cuișoarelor, piperului, scorțișoarei și nucșoarei - toate la un loc.
Ienibaharul este produs prin culegerea boabelor din florile mici ale plantei Pimenta dioica și apoi prin uscarea lor la soare până când acestea se rumenesc. Acest condiment poate fi vândut atât măcinat, cât și întreg.
Astăzi, ienibaharul este folosit mai ales drept condiment pentru carne, deserturi și chiar lichioruri. Cu toate acestea, are o istorie de utilizare ca remediu de casă pentru răceli, crampe menstruale, indigestie, dureri de cap, oboseală și congestie nazală.
Uleiul său esențial este, de asemenea, utilizat în fabricarea cosmeticelor, în parfumerie și în fabricarea lumânărilor datorită aromei sale plăcute.
Ce conține ienibaharul
Datorită multiplelor sale utilizări în medicina populară, compușii din ienibahar au fost studiați pe scară largă. Printre cei care stau la baza celor mai multe dintre beneficiile acestui condiment se numără:
Eugenol. Eugenolul este derivat din fenilpropenă. Este lăudat pentru potențialele sale proprietăți antibacteriene, antifungice, antiinflamatorii și de combatere a cancerului.
Quercetină. Quercetina este un tip de flavonoid, un antioxidant puternic care poate lupta împotriva moleculelor dăunătoare numite radicali liberi. Capacitatea sa antioxidantă poate avea proprietăți de combatere a cancerului și este, de asemenea, cunoscută pentru potențialele sale efecte antivirale și antiinflamatorii.
Acidul galic. Acidul galic este încă un alt antioxidant puternic. Ca atare, acesta poate avea efecte de combatere a cancerului și antivirale. De asemenea, a fost studiat pentru potențialele efecte protectoare asupra sănătății creierului, în special pentru prevenirea bolilor Alzheimer și Parkinson.
Ericifolin. Ericifolin este un compus fenolic care poate avea proprietăți antibacteriene și de combatere a cancerului.
Ce gust are ienibaharul
Ienibaharul are un gust complex, care amintește de cuișoare, scorțișoară și nucșoară, dar are și note de piper și fructe. Gustul său este adesea descris ca fiind "iute și aromat".
Ienibaharul este un condiment cu o intensitate medie, dar poate fi mai sau mai puțin iute, în funcție de modul în care este preparat. Boabele de ienibahar întregi au un gust mai intens decât ienibaharul măcinat.
Beneficiile pentru sănătate ale consumului de ienibahar
Ienibaharul este cunoscut pentru numeroasele sale beneficii pe care le-ar putea avea pentru sănătate. Iată câteva dintre cele mai populare beneficii, care sunt toate susținute de știință:
Tratamentul menopauzei
Menopauza reprezintă încetarea ciclului menstrual la femeile cu vârste cuprinse între 45 și 52 de ani. Aceasta este caracterizată de schimbări hormonale, și anume o scădere a nivelurilor de estrogen și progesteron, care duc la simptome precum bufeuri, transpirații nocturne, tulburări de somn, tulburări de dispoziție și creștere în greutate.
În timp ce terapia hormonală a fost în mod tradițional principalul tratament pentru simptomele menopauzei, terapiile complementare devin din ce în ce mai populare, în special remediile pe bază de plante.
Studiile arată că extractul de ienibahar se leagă de receptorii de estrogen. Ca atare, acesta poate păcăli organismul să creadă că nivelul de estrogen este în creștere, ajutând astfel la gestionarea simptomelor.
Proprietăți de combatere a cancerului
Cei mai mulți dintre compușii vegetali benefici ai ienibaharului au potențiale proprietăți de combatere a cancerului. De exemplu, studiile efectuate în eprubetă și pe animale arată că eugenolul, quercetina, acidul galic și ericifolina pot preveni răspândirea tumorilor, diminuează creșterea tumorilor și promovează apoptoza - moartea programată a celulelor canceroase.
Efectele anticancerigene ale ienibaharului au fost studiate în cazul cancerului de sân, de prostată, gastric, duodenal și de colon și, în mod interesant, efectul său variază în funcție de tipul de cancer.
De exemplu, studiile efectuate pe linii celulare de cancer de sân sugerează că extractul de ienibahar duce la autofagie. Autofagia este modul în care organismul elimină celulele inutile sau deteriorate, inclusiv celulele canceroase, prin degradarea lor.
De asemenea, celulele canceroase de prostată au avut tendința de a fi eliminate prin apoptoză, în timp ce liniile celulare de cancer gastric au fost afectate de capacitatea extractelor de ienibahar de a inhiba creșterea Helicobacter pylori - o bacterie considerată cancerigenă.
Cu toate acestea, reține că, deși cercetările de specialitate sunt promițătoare, lipsesc totuși studiile la om. Este nevoie de mai multe studii referitoare la beneficiile ienibaharului în combaterea bolii secolului.
Efecte antimicrobiene și antifungice
Eugenolul și ericifolina din ienibahar pot avea, de asemenea, efecte antimicrobiene și antifungice. Cercetările referitoare la uleiurile esențiale extrase din boabele de ienibahar arată proprietăți antifungice împotriva Candida albicans, o drojdie ce este rezistentă la anumite medicamente antifungice.
În mod similar, uleiul esențial prezintă proprietăți antibacteriene împotriva E. coli, Listeria monocytogenes, S. aureus și Salmonella. Efectele sale sunt atribuite mai ales conținutului său de eugenol, ce poate deteriora membranele bacteriene.
Alte posibile beneficii ale consumului de ienibahar
Ienibaharul este un tratament popular la domiciliu pentru mai multe afecțiuni de sănătate, inclusiv:
Dureri de mai multe tipuri. Ienibaharul este folosit pentru a combate durerile de cap, crampele musculare și durerile de dinți. Cercetările sugerează că acest lucru se poate datora conținutului său de eugenol, care este un analgezic sau un agent de ameliorare a durerii utilizat în mod obișnuit în stomatologie.
În plus, uleiul esențial de ienibahar poate ameliora durerile și încordările musculare prin promovarea circulației sângelui.
Efecte antiinflamatorii. Ienibaharul poate ajuta la reducerea inflamației prin inhibarea markerilor inflamatori.
Gestionarea greutății. Cercetările arată că extractul de ienibahar poate activa Takeda G receptor 5 cuplat cu proteina G, o proteină responsabilă de secreția hormonilor care reduc foamea, peptida 1 asemănătoare glucagonului și peptida YY. Acești hormoni ajută la reducerea poftei de mâncare prin creșterea senzației de sațietate.
Gaze și balonare. Eugenolul din ienibahar poate ajuta la tratarea indigestiei prin stimularea enzimelor digestive și inhibarea H. pylori, bacteria responsabilă de indigestie. Este, de asemenea, asociat cu ulcerele gastrice.
Gestionarea zahărului din sânge. Eugenolul din ienibahar poate proteja insulele pancreatice - celulele responsabile de producerea de insulină - și le poate îmbunătăți funcția, ajutând astfel la gestionarea nivelului de zahăr din sânge și a stadiilor timpurii ale diabetului de tip 2.
Contraindicații ale consumului de ienibahar
Atunci când este folosit drept condiment în cantități mici, ienibaharul este considerat sigur. Cu toate acestea, cercetări mai vechi sugerează că persoanele cu dermatită a mâinilor pot dezvolta reacții alergice atunci când gătesc cu acesta.
În timp ce dovezile anecdotice sugerează că în cantități mai mari, ienibaharul poate declanșa potențiale probleme gastrointestinale, cum ar fi greața sau vărsăturile, nicio dovadă științifică nu susține aceste afirmații.
În mod similar, interacțiunile medicamentoase nu sunt bine documentate. Cu toate acestea, dovezile anecdotice indică un efect potențial negativ atunci când sunt consumate cantități mari de ienibahar în timp ce se iau medicamente pentru coagularea sângelui.
Având în vedere lipsa studiilor la om referitoare la beneficiile pentru sănătate ale condimentului, o doză adecvată nu a fost încă determinată.
Poți găsi boabe de ienibahar - atât întregi, cât și măcinate - în raionul de condimente din supermarketuri. Uleiul esențial de ienibahar este, de asemenea, disponibil în magazine și online.
Indiferent de prezentarea sa, ienibaharul trebuie să fie depozitat într-un loc răcoros și uscat, cum ar fi cămara din bucătărie.
Utilizări culinare
Profilul unic de aromă al acestui condiment îl face un ingredient foarte versatil ce oferă o aromă caldă, piperată, unei varietăți de mâncăruri.
Boabele întregi de ienibahar pot fi folosite la gătit în același mod în care ai folosi cuișoarele întregi, iar ienibaharul măcinat poate fi folosit mai ales la copt sau drept condiment pentru carne, păsări de curte, legume și tocănițe.
O modalitate de a adăuga ienibahar în mesele de zi cu zi este încorporarea lor în preparatele cu fructe de mare sau pește. Altfel, dacă simți nevoia să dai o șansă acestui condiment la sfârșitul mesei, poți încerca să prepari un desert cum ar fi niște brioșe cu ienibahar. După cum poți vedea, ienibaharul poate fi folosit în aproape orice fel de mâncare, ceea ce îl face un accesoriu excelent pentru cămara ta.
Rețete cu ienibahar
Ienibaharul poate fi folosit în mâncăruri sărate și dulci. În mâncărurile sărate, poate fi folosit pentru a aromatiza carnea, peștele, legumele și sosurile. În mâncărurile dulci, poate fi folosit pentru a aromatiza prăjiturile, fursecurile, gemurile și dulcețurile.
Iată câteva idei de utilizare a ienibaharului în bucătărie:
- Adăugați ienibahar măcinat la carnea de porc, pui sau pește pentru a o face mai aromată
- Adăugați ienibahar întreg în ciorbe sau supe pentru a le da o aromă distinctivă
- Adăugați ienibahar măcinat la legumele la grătar sau la amestecul de legume pentru tocană
- Adăugați ienibahar măcinat la sosul de roșii sau la sosul barbecue
- Adăugați ienibahar măcinat la prăjiturile cu mirodenii sau la fursecurile de Crăciun
- Adăugați ienibahar măcinat la gemuri sau dulcețuri pentru a le da o aromă mai complexă
Ceaiul de ienihabar
Ceaiul de ienibahar este o modalitate excelentă de a profita de proprietățile medicinale ale acestei plante. Pentru a prepara ceai de ienibahar, se fierbe o cană de apă și se adaugă câteva boabe de ienibahar întregi. Se lasă la infuzat timp de 5-10 minute, apoi se strecoară.
Pentru probleme digestive sau respiratorii, un ceai făcut din boabe de ienibahar zdrobite poate fi eficient.
Uleiul de ienibahar
Uleiul de ienibahar este un ulei esențial care poate fi folosit pentru a trata o varietate de afecțiuni, inclusiv dureri, inflamații și probleme digestive. Uleiul de ienibahar se poate aplica local sau se poate lua pe cale orală.
Concluzie
Ienibaharul este un condiment exotic, cu o aromă ce seamănă cu o combinație de patru condimente diferite: cuișoare, piper, scorțișoară și nucșoară. Această caracteristică îl face un ingredient versatil în diverse preparate culinare.
Pe lângă utilizările sale culinare, ienibaharul are și o serie de beneficii pentru sănătate. În medicina populară este utilizat ca remediu pentru multiple afecțiuni, iar cercetările susțin efectele sale benefice împotriva simptomelor menopauzei, inflamației, fungilor, bacteriilor și chiar cancerului.
Totuși, majoritatea cercetărilor privind efectele benefice ale ienibaharului și compușilor săi vegetali se bazează pe studii pe animale și în eprubetă. Astfel, sunt necesare studii pe oameni pentru a valida potențialele sale beneficii.
