Turta dulce este un desert tradițional care se bucură de o popularitate deosebită în întreaga lume, în special în perioada Crăciunului. Cu aroma sa unică, care îmbină note de ghimbir, scorțișoară, nucșoară și alte condimente, turta dulce este un simbol al sărbătorilor de iarnă.
Dar cum a apărut acest desert atât de iubit? Care este povestea sa?
Turta dulce, pe scurt
- Egiptul Antic și Grecia Antică: Începuturile turtei dulci pot fi urmărite încă din Antichitate, unde oamenii preparau dulciuri asemănătoare din miere și diverse condimente.
- Evul Mediu: În Evul Mediu, turta dulce a început să prindă forma cunoscută astăzi. Comercianții europeni au adus condimente precum ghimbirul, scorțișoara și cuișoarele din Orientul Îndepărtat. Aceste ingrediente au fost combinate cu mierea pentru a crea primele versiuni de turtă dulce.
- Renașterea: În perioada Renașterii, turta dulce a devenit populară în întreaga Europă. Era adesea folosită la festivități și târguri și era modelată în diverse forme, de la animale la figurine umane.
- Germania: Germania are o tradiție îndelungată în prepararea turtei dulci, mai ales în orașe precum Nürnberg și Ulm, unde se aflau centre importante de producție. Aici, turta dulce a început să fie asociată cu Crăciunul și alte sărbători de iarnă.
- Anglia: În Anglia, turta dulci s-a bucurat de popularitate în perioada victoriană, când a devenit obișnuită decorarea ei în mod elaborat.
Origine
Turta dulce, în forma sa cea mai primitivă, datează de acum mii de ani. În Egiptul Antic, se făceau prăjituri din făină de grâu, miere și ghimbir, care erau oferite ca ofrandă zeilor.
Ghimbirul era un ingredient important în aceste prăjituri, deoarece era considerat a avea proprietăți medicinale. Se credea că ghimbirul poate ajuta la combaterea răcelii, a gripei și a altor boli.
Însă, forma modernă a turtei dulce, cu mirodenii precum ghimbirul, a început să prindă contur în Europa medievală.
Răspândirea în Europa
În secolul al XI-lea, ghimbirul a fost introdus în Europa de către cruciați. Cavalerii cruciați au descoperit ghimbirul în Orientul Mijlociu și au fost impresionați de proprietățile sale medicinale și de aroma sa picantă.
În Evul Mediu, mirodeniile erau scumpe și rar întâlnite în Europa. Prin urmare, turta dulce era considerată un lux. Mirodeniile, cum ar fi ghimbirul, nucșoara și scorțișoara, au început să fie adăugate în aluatul de turta dulce în această perioadă, dându-i un gust distinctiv și un parfum bogat. De asemenea, în această perioadă, turta dulce a început să fie asociată cu sărbători și festivaluri, în special Crăciunul.
Evoluția turtei dulci în Europa
În Europa, o rețetă veche de turtă dulce conținea migdale măcinate, pesmet vechi, apă de trandafiri, zahăr și, bineînțeles, ghimbir. Pasta rezultată era apăsată în forme de lemn sculptate. Aceste opere de artă gravate erau ca niște panouri care povesteau evenimentele zilei, arătând chipuri de regi noi, împărați, regine sau simboluri religioase. Biscuitul finit putea fi decorat cu vopsea comestibilă de aur (pentru cei care își permiteau) sau cu glazură albă simplă pentru a scoate în evidență detaliile în relief.
În secolul al XVI-lea, englezii au înlocuit pesmetul cu făină și au adăugat ouă și îndulcitori, rezultând un produs mai ușor. Prima figurină de turtă dulce este atribuită Reginei Elisabeta I, care i-a uimit pe demnitarii în vizită prezentându-le o turtă dulce coaptă în propria lor înfățișare. Turtă dulce legată cu o panglică era populară la târguri și, când era schimbată, devenea un simbol al iubirii.
Pe un ton mai practic, înainte de inventarea frigiderelor, turtă dulce mărunțită și aromată era adăugată în rețete pentru a masca mirosul cărnii aflate în descompunere.
Turta dulce în prezent
Astăzi, turtă dulce este un desert copt care conține ghimbir și, uneori, scorțișoară, cuișoare, nucșoară, cardamom și anason, îndulcit cu orice combinație de zahăr brun, melasă, sirop de porumb deschis sau închis la culoare, sau miere.
De asemenea, turta dulce este un desert nelipsit de sărbători în multe culturi, fiecare având propriile sale variații și tradiții.
Pierniczki, în Polonia
În Polonia, pierniczki sunt niște prăjituri mici, aromate, și decorate frumos. Acestea sunt deosebit de populare în timpul sărbătorilor de iarnă și sunt cunoscute pentru gustul lor bogat de condimente și miere.
Pernik, în Cehia
Similar cu varianta poloneză, pernikul ceh este un tip de turta dulce care poate lua diverse forme și este frecvent decorat. Este adesea condimentat cu o combinație de ghimbir, scorțișoară, cuișoare și alte arome.
Pryaniki, în Rusia
Pryaniki sunt prăjituri rusești tradiționale, cu o textură mai densă și un amestec bogat de condimente. Ele pot fi glasate sau umplute cu dulceață sau alte umpluturi dulci.
Licitar, în Croația
Licitar este o formă de artă comestibilă din Croația, unde turta dulce este transformată în obiecte decorative, adesea pictate în culori vii și oferite ca suveniruri sau cadouri.
Pepparkakor, în țările scandinave
În țările scandinave, pepparkakor sunt biscuiți subțiri și crocanți de turta dulce, cunoscuți pentru gustul lor intens de ghimbir. Aceștia sunt un element esențial în sărbătorile scandinave.
Speculaas, în Olanda
Speculaas sunt biscuiți tradiționali olandezi, cunoscuți pentru modelul lor detaliat, presat în forme specifice. Sunt aromatizați cu un amestec de condimente, cum ar fi cardamomul, nucșoara și ghimbirul.
Piernik, în Polonia
Pe lângă aceste variante, există și Piernik în Polonia, care este un tip de turta dulce mai asemănătoare cu un tort, dens și aromat, și bineînțeteles versiunea americană de turta dulce, care este uneori servită cu un glazură de lămâie.
Turta dulce în România
În România, turta dulce este un desert tradițional de Crăciun. Turta dulce românească este adesea făcută cu nucă, cacao sau fructe confiate.
În unele regiuni ale României, turta dulce este cunoscută sub numele de "prăjitură cu ghimbir".
Casele din turtă dulce
Casele din turta dulce își au originile în folclorul european. Popularitatea lor a crescut considerabil după publicarea basmului "Hansel și Gretel" de Frații Grimm, unde copiii descoperă o casă în pădure făcută din pâine și dulciuri. Deși nu este clar dacă casele din turta dulce au fost inspirate de acest basm sau invers, legătura dintre ele a devenit iconică.
Construirea unei case din turta dulce începe cu planificarea. Sunt necesare schițe ale părților casei: pereții laterali, fața și spatele, acoperișul, și alte elemente decorative. Aluatul de turta dulce este apoi întins și tăiat în forme conform schițelor, urmat de coacere până când fiecare piesă devine fermă și rezistentă.
După coacere și răcire, piesele sunt asamblate folosind glazură regală ca "ciment". Glazura regală este ideală pentru aceasta datorită proprietăților sale de uscare rapidă și duritate, oferind o structură stabilă.
Glazura regală este un tip de glazură folosită în decorarea prăjiturilor și biscuiților, cunoscută pentru textura ei netedă și lucioasă care se întărește la uscare. Este făcută în principal din zahăr pudră, albușuri de ou sau un înlocuitor de albuș și uneori suc de lămâie sau esență de vanilie pentru aromă. Această glazură este extrem de versatilă, permițând decorarea detaliată a biscuiților și a prăjiturilor. Glazura regală se întărește rapid și păstrează culorile vii, fiind ideală pentru creații artistice în cofetărie.
Decorarea este partea cea mai creativă a procesului. Se pot folosi diverse tipuri de glazură, bomboane colorate, ciocolată, fructe confiate, și chiar luminițe mici pentru a adăuga un efect festiv. Decorarea poate fi simplă sau extrem de detaliată, în funcție de abilitățile și imaginația creatorului.
În multe locuri din lume, construirea de case din turtă dulce a devenit un eveniment competitiv, cu concursuri și expoziții care afișează creații impresionante. Aceste evenimente pot varia de la expoziții comunitare locale la competiții naționale, subliniind nivelul de măiestrie și creativitate care poate fi atins în acest domeniu.
